Ghidul de relație pentru o pițipoancă

Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Orice asemănări cu realitatea (persoane, molecule, strass-uri, evenimente, comportamente etc.) sunt din pură coincidență. Nu te ataca, n-ai de ce.

Ai făcut în sfârșit 18 sau 38 de ani. Glumeam, fată, ești nebună? Nu contează vârsta, pițipoancă poți fi indiferent de vârstă. În orice caz, ai ajuns la un moment în viața ta în care-ți dai seama că aprobarea și finanțarea din partea părinților nu mai sunt suficiente. Cauți mai mult de la viață. Ai văzut toate mall-urile europene, ai fumat și tras pe nas ce au mai bun de oferit cluburile europene, ai digerat junk food din toate marile francize europene. E vremea să cucerești și alte continente.

Ai acumulat kitsch-uri de pretutindeni, frigiderul tău se mândrește cu ele. Dar parcă nu mai e suficient să le vadă doar părinții.

Undeva între primele shot-uri timide de iarbă din timpul maratoanelor de desene animate și partidele de sex incomod și tensionat de pe locurile din spatele mașinii, ai constatat că ai atins vârsta la care e acceptabil să-ți maturizezi lăcomia. Și dacă nu îți mai finanțează părinții această lăcomie, ai mai multe șanse să fi gâdilată unde tu n-ajungi de un sugar daddy.

Dar atunci cine să aibe grija ca curul tău să crească? Tu?! Cred că glumești, doar munca e un eveniment traumatizant, un chin la care nu trebuie subjugați decât oamenii răi. Tu ești o persoană bună, mai bună decât ei oricum. Cum care ei? Oamenii slabi. Îgh. Și mai presus de asta, o femeie are alte responsabilități în viață. Desigur, tu esti o femeie sofisticată, doar n-o să faci copii și treburi gospodărești, să fim seriosi, nu mai suntem în evul mediu! Dar nici n-o să muncești - atât de tânăra! - irosindu-ți la joie de vivre. Nu.

Pentru o femeie ca tine, există doar spa, mall, gastronomie, fitness și sex. Bine, tu nu trebuie să știi poziții, să gătești, să faci masaj sau să practici vreun sport. Sau să ai cele mai elementare noțiuni de economie. Trebuie doar să vrei aia și ailaltă, ca un copil de 5 ani, să fii un bun consumator. Pardon, să fii un consumator. Pardon, o consumatoare.

Aș zice bună, dar tu nu trebuie nici măcar să fii atrăgătoare pentru ceilalți - lasă iubita mamii, oamenii care merită vor fi atrași de numeroasele tale posesiuni. De la cele shiny, până la diplomele care atestă ca ești om serios. Tu ești perfectă așa cum ești. Tu nu crezi în cântar, în metrul de croitorie, numerele de la haine sau oricare alte instrumente obiective de măsurare a șunculițelor din producția proprie. Dacă el nu te place așa, dă-l încolo de porc. Dacă ea nu te place așa cum ești, înseamnă că e geloasă pe tine. Dacă ea te place... Stai. Parcă ai CPU usage 98% brusc. Nu reușești să mai procesezi. În orișice caz, nu-i de bine, că tu așa știi de la... nici tu nu știi de unde, dar știi! Acum te-ai și enervat, că nesimțita aia s-a uitat la tine și ai căzut pe gânduri, că nu îți dai seama ce simți în legătura cu asta. Sau ce ar trebui să simți. 

Nu mai zic de regim. De ce să încerci? Doar o să te frustrezi. Tu nu trebuie să faci niciodată ceva ce nu-ți place. Visul oricărui copil de 5 ani. Nu contează decât să gândești pozitiv (genul de bias care funcționează doar pentru tine), chiar dacă asta înseamnă să trăiești în negare și ignoranță. Delirul e perfect sănătos, atâta vreme cât e al tău. Curul tău e perfect așa cum e, d-aia îl rogi în fiecare zi să se micșoreze. Și faci asta pentru sănătatea ta, desigur, nicidecum din vanitate - numai cineva inferior ție ar recunoaște că are sentimente vanitoase. Tu doar îi dai corpului ceea ce-ți cere. Dacă îți cere 1 kg arahide, dă-i, că sunt naturale, nu are cum să-ți facă vreun rău acest exces, doar e all-natural. Dacă corpul tău îți cere datura sau otravă de șarpe, dă-i, fiindcă sunt naturale. Dacă fiecare moleculă din corpul tău urlă în timp ce bate din picioruș (pentru că așa se comportă moleculele cu adevărat): "vreau Happy Meal ACUM!", înseamnă că e cuantic și natural, deci îți face bine. Și Universul se cutremură la rugămințile moleculelor, se conformează la șantajul emoțional pe care-l exercită moleculele bratty în fața lui. Așa funcționează corpul tău, da. Tu n-ai nevoie de disciplină. Sau rațiune.

Revenind la cuceriri. Stilul! Stilul tau trebuie să fie ceva între gangura (fără rebeliunea față de idealul tradițional de frumusețe feminină japonez; fără direcția feministă a mișcării) și stilul unei fetițe preadolescente: cochetării gen strass-uri pe care le găsești la kg, în orice mercerie, produse-n China (nu mai zic nimic de modalitatea de producție în sine, că s-ar putea să te-ncrunți și să faci riduri). Preferabil este să alegi modelele cele mai scumpe pe aceeași idee și la aceeași calitate. Ceva produs în masă cu siguranță te va face să arăți unică! Look no further than your mall!

Felicitări, ești o însumare a dorințelor și frustrărilor epocii părinților tăi, îmbrăcată în haine din epoca ta!

Tu stăpânești arta conversației cu diplomație. Capra vecinului este subiectul tău preferat. Ca orice socialite respectabil, te prezinți frecvent la evenimente la care este imposibil să nu dai peste cineva cunoscut. Și atunci, îi impresionezi prin bunul tău gust, încă de la prima impresie pe care le-o lași după ce deschizi gura: cine a slăbit și cine s-a-ngrășat. Nu contează, pentru că oricum nimeni nu e cum ar trebui să fie - și e responsabilitatea ta să-i atragi atenția. Este posibil ca unele rude/unii prieteni, mai puțin sofisticați, să-ți răspundă că ești lipsită de tact. Atunci tu să-i dai replica persoanei respective, cu grație, discreditându-i credibilitatea și reputația. Ideea e să ai tu ultimul cuvânt mereu. Pentru că, ține minte, numai tu ai voie să delirezi. Piua. Apoi, vei continua cu alte observații fine despre viața sa amoroasă: cine stă deasupra și cine dedesubt. Și, ca să închei într-o notă elegantă, devalorizarea alegerilor pe care le-a facut, pentru că are alt stil de viață decât al tău.

La sfărșitul zilei, rămâi cu același gust ca acela de smoothie-ul 100% eco din spirulină, ridichi, țelină și alge, pe care l-ai băut de dimineață: îți tot spui ca e bine ceea ce faci, pentru că îți faci bine pe termen lung; dar adevărul e că în fiecare zi să faci asta ți se pare și ție respingător.

Cuvânt înainte

Urăsc clișeele. Dar le am și eu p-ale mele. Spre exemplu, de câte ori citesc în urmă, mi se face rău. De asta nu am reușit să țin în viață un blog cu mai mult de 10 postări. Multe au fost, multe au găsit somnul de veci în recycle bin. Defapt, eu șterg mai mult decât scriu. Ar trebui să încerci și tu. Înainte să postezi orice oricum oriunde.

În loc de cuprins

1. Tutoriale  - pentru că interneții ar fi incompleți fără mine și pentru că tu sigur nu te descurci să găsești răspunsuri la cele mai importante întrebări
2. Cuvinte pretențioase - pentru că n-ar fi carte de specialitate fără glosar
3. Ilustrații suprarealiste - ca să înțelegi mai bine termenii
4. Rant-uri literare/gramaticale - pentru că știu că ai și tu nevoi literare sau gramaticale nesatisfăcute
5. Alte elucubrații

Ghidul de relație pentru un bădăran

Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Orice asemănări cu realitatea (persoane, hamsteri, evenimente, comportamente etc.) sunt din pură coincidență. Nu te ataca, n-ai de ce.

 

            Prima oară când o vezi, simți ceva în pantaloni. Ai vrea s-o bagi în pat, dar nu știi cum să-i atragi atenția. Adresează-i-te cu ”fă”, așa o să o trimiți la locul ei din prima. Așa îi faci cea mai bună primă impresie. Desigur, e în regulă și o adresare de genul ”bă”, ”mă”, ”bre”, ”fată”, ”femeie”, ”soro”, ”frate”, ”ho”, ”brr” sau orice alte interjecții ai folosi pentru porci și cai. Sau ca să nu uite ce gen e. Dar asta nu e doar așa, pentru prima interacțiune – trebuie să continui să i te adresezi doar așa. Oricum, cine naiba îi ține minte numele...

            E foarte important și cu ce imagine rămâne despre tine. Limbajul paraverbal. Așa că sfatul meu este să tragi o flegmă ca să spargi gheața și să te uiți în stânga și-n dreapta să vezi dacă vreun fraier caută ceartă cu tine. O bășină este o opțiune la fel de inspirată. E important să vadă că ești un tip dezinhibat și că te simți confortabil în prezența ei. Și dacă ea se simte stânjenită, e frigidă, dă-o dracu'. Apoi să verifici ceva real sau imaginar pe telefon, după care să exclami plin de pasiune cum îți bagi tu pl în ceva. Ce aia mă-sii, doar să vadă că ești poet, că vorbești la figurat. Că ai figuri. Arfe. (Nu harfe, că alea-s pentru îngeri și fraieri.) Ideea e că la prima întâlnire să fii cât mai scârbos cu putință – ea trebuie să se obișnuiască cu tine așa cum ești: un tip care nu va face niciodată vreun efort pentru nimeni. Dacă vrea să faci vreun efort, înseamnă că e ipocrită, sau mai rău, că are sentimente sociale.

            Acum că știi CUM să-i zici și CE să faci ca să te bage-n seamă, îți dai seama că nu știi CE să-i spui. Partea asta e opțională, poți să-i pui mâna direct pe fund și cu asta s-o dai definitiv pe spate. Hăhă, pe spate... Dar să zicem că ești virgin sau ceva, de ai impresia că trebuie să și vorbiți. Atunci îți zic eu cum să ai succes.

            Dacă ești în vizită la ea acasă (printr-un miracol, prietenii tăi sunt reali și au acceptat să te ia cu ei într-un context social), fă un comentariu intelectual de tip ”ce cărți ai tu aici, habar n-ai...”. Așa o să vadă că tu citești, nu le ții în bibliotecă să adune praful, ca ea, semidocta dracului. Când o scoți la plimbare, spune-i din prima, cu o față scârbită și cu un ton agresiv, că tu n-ai mașină și nici nu intenționezi să-ți iei. Adaugă cu aceeași față îngrețoșată că tu n-o să-i plătești pentru cico (ea încă n-a spus nimic, dar tu știi că toate femeile ”e curve” și vor să-ți cheltuiască bani). Așa o să vadă că tu ești un tip moral, spiritual, nu superficial ca ea, oportunista dracului. Ție-ți pasă de mediu (mai ales când arunci mucurile de țigară prin parc, când îți arunci televizoarele/mobilele la gunoi odată cu cojile de cartofi, când îți abandonezi pungile de chipsuri și sticlele de bere pe plajă, etc.), nu ca ea, iresponsabila dracului. Cine a auzit de mașini care nu distrug mediul?!...

            Ajungeți la un restaurant. Eh căcat, ce naiba să faceți la un restaurant, unde se duc toți snobii. Du-o la o șaormerie, ca să-i arăți cum se pune burta la cale în cuplu, cu suflet, nu cu fițe. (Notă: este important să-ți iei și o bere odată cu șaorma, ca să ai inspirație pentru râgâit, care să adauge la șarmul tău paraverbal.) Snoaba dracului.

            Deja vorbiți vrute și nevrute. Îi povestești cum dușmanii tăi își bagă unghia în gât în fiecare zi când văd ce bine-ți merge ține. Îi spui că ai vrăjit multe gagici înainte de ea și că toate au fost niște curve proaste. O întrebi ludic dacă ea o fi tot așa. Ea zâmbește, fermecată de istețimea ta. Stai, ce? Nu. Ea își dă ochii peste cap și începe să-ți trăncănească despre viața ei la facultate și cât de dor îi e de familia ei și cum ar vrea doar să o țină cineva în brațe uneori să o liniștească și... ho, fă! Da' ce-mi spui mie toate astea? Ce-s eu, mă-ta?!... Vezi că ai sărit calul, isterica dracului.

            Să zicem că ați trecut și de prima întâlnire, a doua, a nșpea. E timpul să faceți buru buru. Fii băiat sincer și spune-i din prima că nici măcar n-o să încerci să-i fii fidel. E o idee bună chiar să începi să vorbești despre tipele la care ți se scoală când le vezi: țâțe, cur, ce-ți place ție mai mult la ele. Și să nu te beștelească, că asta e perfect normal, pentru că el e bărbat și specialiștii spun că bărbații au organul infidelității. Sau ceva cu biochimie, hormoni. Chestii științifice din astea. Ideea e că dacă ea nu înțelege chestia asta, ori e proastă, ori e naivă. Ori ambele. Asta e o chestie valabilă oricum doar pentru bărbați, ea dacă se cățălește cu altcineva e curvă. Dă-o dracu' de știoalfă.

            Dacă ai iluminat-o în privința asta, e timpul să ți-o ia în gură. Cum adică de ce? De ce NU ar vrea să ți-o ia în gură? Doar ești băiat finuț, te speli chiar de 2 ori pe săptămână. Dacă nu vrea, înseamnă că e înapoiată, îndoctrinată, îngurgitată (sau alte adjective care încep cu ”în”) - în mod clar nu e normal să aibe alte preferințe sexuale decât ale tale, mimoza dracului.

            Acum că ați stabilit că nu ții la aspectul tău fizic, că bani n-o să vadă neam de la tine, că ești un tip dezinhibat și spontan (asta bineînțeles doar până când ți se cere să ieși din zona ta de confort), că nu te interesează viața ei emoțională, că nu ești un tip prost care s-o cotârcească numai pe ea și că nu îți asumi nicio responsabilitate față de relația asta, vine momentul să discutați despre întemeierea unei familii. Dacă aduce ea vorba, bineînțeles. Mai întâi te uiți la ea, cu un amestec de șoc și dezaprobare față de întrebarea total deplasată pe care ți-a pus-o. Tâmpita își imaginează un viitor alături de tine. Faci câteva glumițe pe tema asta la care râzi tot tu. Apoi îți dai seama că nebuna vorbea serios. Îi zici că pentru tine, copiii sunt ca niște hamsteri. Hăhă. Dacă nu râde, înseamnă că n-a înțeles, ceea ce înseamnă că e proastă. Dă-o dracu' de proastă. N-ai nevoie de așa o muiere.

(Și nici ea de tine.)

*Ca să n-ai impresia că sunt misandră, am creat și ”Ghidul de relație pentru o pițipoancă”. Check it out!

De mărțișor

Din vremuri demult apuse, semnificația tradițională a mărțișorului este aceeași: de formalitate sau obligație. O durere pentru bărbați și yeah sure whatever what do I care pentru femei. Aș vrea să detaliez tipurile de mărțișoare:

1. Același pe care l-au primit toate colegele tale. De la un coleg. Flatant. Meaningful.
2. a.) Acela pe care nu ți-l aduce tipul pe care-l regulezi cu regularitate, pentru că ar fi abuz din partea ta față de el și bugetul lui. Săracul de el. Și o femeie independentă, o feministă, nu are nevoie să i se confirme prin vreun gest că este iubită. Ce să mai vorbim de flori. O feministă trebuie să tacă și să-nghită. Deepthroat. Pentru că toate feministele sunt la fel și au aceleași preferințe-n pat (sau la perete, pe masă, într-o budă tristă dintr-o crâșmă, whatever turns you on).
   b.) Acela pe care ți-l aduce tipul pe care-l regulezi cu regularitate; inițial considerat un mit, au fost depistate cazuri în care așa ceva s-a întâmplat chiar în realitate.
3.  Poate ceva de pe la neamuri. Un coșar auriu la 1 leu de la poștă cu o felicitare kitsch în care scrie un clișeu. Ceva de genul. No one cares.
4. Ceva de pe la vreun client. Again, no one cares.  
5. Mărțișoare care chiar îți plac și te caracterizează, de la prietene apropiate.

Cu asta închei, happy mărțișor day, să nu primiți nimic de la persoana regulabilă, ca să nu se simtă abuzată. Vă mai treziți și cu proces pe cap.

P.S.: Respect toate modalitățile de expresie a dragostei și toate formele de regulare. Dar nu respect nicio formă de bădărănie, nici chiar cea mascată de raționalizările unui hipster afectat, susținute de argumente pseudo-informate, pseudo-activiste de pe interneți. Și nu, nu cred că o feministă ar trebui să se ferească de niște tradiții care implică să primească o formă de atenție, doar pentru că este de un anumit gen. Și dacă nu sunt suficiente astfel de tradiții pentru bărbați, soluția mai de bun-simț mi se pare să le creăm noi, să avem noi grijă de celălalt în cuplu, nu să eliminăm din motive deja existente de sărbătorire. Geez.

Duminică seara

Afară fulguiește lin. Auzisem o cioară croncănind și vroiam să văd ce prevestește. O mașină de turnat ciment își întinde brațul împrejurul unui palat cocălăresc, așa cum proprietarul ei și-l întinse cu 2 seri în urmă de după gâtul meu.

Din crâșmă iese o ființă androgină, îmbrăcată-n negru. Totul în legătură cu ea este ambiguu (depersonalizat?!): este solidă, umflată, rigidă, lipsită de expresii, ticuri și parcă ruptă de timp, dar foarte bine integrată în spațiul ăsta. Ceea ce-i trădează umanitatea este un ten murdar de alcool: cu Ariel scoți petele de vin roșu – oare el/ea cu asta se spală pe față înainte să meargă la muncă? Eu cred că muncește, pentru că se îndreaptă către o mașină, se așează în locul șoferului și o pornește.

Intră în bar un proaspăt tătic cu un copilaș care abia a învățat să se țină pe picioare. Barmanița îi cunoaște bine, dar acum are de spălat niște pahare. Copilul rămâne afară și se joacă pe o cutie mare galbenă de tablă, pe care scrie ceva cu litere roșii.

Seara. Acum a dispărut cioara și un stol de naiba-știe-ce dă târcoale cartierului. Un (Ford Audi etc) oprește în fața barului. Simt bașii în gât, de la etaj. După vreun minut deslușesc că e un beat dubstep. Au luat și ei mașina părinților în seara asta, să aibă unde trage legale liniștiți. De ce nu plec d-aici nu știu. Închid geamul, aștept să bată moartea-n el.

Sâmbătă dimineața

Sâmbătă dimineaţa, aprox. 05:30. Primul stimul care-mi gâdilă simţurile este cântecul alarmei vecinului. Pe sirene le poţi asculta, dar alarma ba! Ca să nu surzesc de beatitudine, ȋncerc să-mi pun perna pe cap, mâinile peste urechi. Nimic!

Peste ceea ce pare a fi un eon, soseşte şi maşina agenţiei de securitate. Ȋmi dau seama că ei trebuie să fie, pentru că după ce au prelins maşina pe undeva, a ȋncetat cântecul alarmei. Acum ȋncearcă să se stabilească motivul crimei. Ceva despre o fereastră deschisă – perturbaţii sonice, nu am ȋnţeles altceva.

"'tu-ţi Paştele mă-tii, cine are geamul deschis?" mă simt eu cu musca pe caciulă. Deja mă ridic din pat, direct spre geam, cu ochii semi-deschişi. Ȋmi privesc reflexia ȋn geam – ce faţă am!... Ȋmi aruncă şi agenţii o privire cu ȋnţeles şi apoi pleacă. Sunt fericită că mi-am văzut eroii.

Iau o gură de apă, mă duc ȋnapoi ȋn pat, ȋnchid ochii. Simfonia continuă! Nişte câini bullying un trecător. Câinii ăştia nu latră, ci grohaie, ceea ce ȋmi creează nişte imagini sumbre in minte. Până să ȋmi fac curaj să ma ridic (iar!) din pat, ca să vad pe cine jupoaie de viu, se ȋndepartează. Prietenul cel mai bun al omului.

O perioadă de tăcere, cu guguştiuci, rândulele, ciori, muşte, autobuze si restul faunei locale. Dar cât va dura?...